In urma experientei acumulate , nucul suporta l fel de bine tunderea ca si alte pomi fructiferi. In vremea in care cultura nucului se axa pe plantatii de nuc forestier, oamenii se linisteau cu ideea ca nucul isi formeaza singur coroana sa. De cand insa s-a trecut la cultura nucului cu nuc altoit in plantatii intesive, s-a schimbat si conceptia tunsului acesuia. Dupa cum stim durata de viata a nucului altoit este mai scurta ca a nucului nealtoit si tunsul ca fertilizarea solului face parte din ingrijirea plantei. Experientele arata ca nucul suporta la fel de bine tunsul ca si restul pomilor fructiferi, in urma tunderii patrunderea luminii intre ramuri este mai buna, ceea ce ajuta la cresterea crengilor de rod si prin interiorul coroanei. Daca analizam coroana nucului care creste fara a fi tuns vreodata, observam ca pe timp ce creste coroana nucului la o varsta de 10-15 ani ponderea coroanei care nu produce rod este cu atat mai mare cu cat creste coroana acestuia. Coroana naturala este atat de ampla incat acesta nu lasa sa patrunda lumina in interiorul acestuia si acolonu mai cresc crengute de rod. In acest caz la varsta de 15 ani coroana ajunge sa nu mai produca in procent de 50-80%. Rodul se formeaza deci numai pe exteriorul coroanei. Observam la nuc crengile de baza a coroanei, care nu mai formeaza crengute de rod in adancul coroanei mai intunecate, deci acestia vor disparea in raport direct cu disparitia liminii. Toate aceste lucruri pot fi doveditoare asupra faptului ca nucul este mai ingrijit daca este tuns.Deci nu este atat de corect sa lasam nucul plantat pentru productie sa fie lasat sa creasca singur cum vrea acesta. Randamentul unui nuc altoit este mai mare daca este tuns. 
Daca vrem deci o coroana bine aerisita si luminoasa atunci este cea mai buna alegere coroana cu 3 crengi de baza unde la al 5-8 lea an creanga de mijloc va fi scoasa din interior.
Asa vom obtine o coroana deschisa care va produce in permanenta crengute de rod pe parcursul vietii nucului. | 
